Despre CECCAR

Primele pagini din istoria Corpului s-au scris în iulie 1920, când proiectul de reglementare a Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili din România a fost transmis personal ministrului muncii, Grigore Trancu-Iaşi, care l-a depus şi l-a susţinut în septembrie 1920 în Parlament, fiind votat în Adunarea Deputaţilor la 18 iunie 1921 şi în Senat la 1 iulie 1921. În numai câteva luni – până la 31 decembrie 1921 –, Corpul avea să înfiinţeze 42 de secţiuni judeţene pe structurile locale ale Asociaţiei Absolvenţilor Şcoalelor de Comerţ. Preşedinte de onoare al Corpului a fost ales profesorul Grigore Trancu-Iaşi, acesta fiind reales succesiv timp de aproape 20 de ani.

Corpul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, pusă în slujba interesului economiei, şi a contribuit esenţial la organizarea profesiei contabile la nivel european şi internaţional; la cele nouă congrese organizate în perioada 1923-1939 (la fiecare 2 ani) au participat specialişti din întreaga lume, iar ca o recunoaştere internaţională, în anul 1931, Congresul al 5-lea al Corpului s-a desfăşurat la Bucureşti concomitent cu cel de-al 7-lea Congres Mondial al Contabilităţii. A urmat perioada socialistă, în care, deşi serviciile contabile au fost naţionalizate, titlul profesional de expert contabil a continuat să reziste cel puţin pentru două activităţi – cea de expertiză contabilă judiciară şi cea de cenzor, dar în care profesia contabilă şi-a făcut datoria, în limitele şi cu constrângerile specifice perioadei, în cadrul întreprinderilor, instituţiilor, în educaţie şi cercetare.

Reînfiinţarea Corpului în anul 1992, consfinţită prin lege în anul 1994, a constituit repunerea în drepturi a unei profesii cu un rol deosebit în economia şi societatea româneşti.

Posesor al unor tradiţii naţionale însemnate şi dând dovadă de o capacitate remarcabilă de organizare şi gestionare a profesiei contabile, CECCAR a reuşit să devină, în scurt timp, un organism de elită în cadrul profesiei contabile la nivel european şi internaţional, fiind în prezent un participant activ la deciziile în domeniu, având, în acelaşi timp, un loc bine definit în arhitectura profesiei contabile din România, iar membrii săi, un rol bine stabilit în viaţa întreprinderilor şi în economia ţării.

Comments are closed.